Dimitrie Cantemir utop Antioh Cantemir
gerb
2008 - Anul Cantemir | Academia de stiinte a Moldovei
 
u2top
 
Dinastia Cantemir
Biografie
Arbore genealogic
Imagini
Bibliografie
Manifestări
Legislaţie
 
u2bot
Academia de Ştiinţe a Moldovei
IDSI
FP7
Expert

 

     Poet şi diplomat rus de origine moldavă. Eminent reprezentant al culturii ruse şi europene din prima jumătate  a secolului al XVIII-lea, Antioh Cantemir s-a născut la 21 septembrie 1708 (1709) la Constantinopol, în familia domnitorului Moldovei Dimitrie Cantemir, şi a încetat din viaţă la 11 aprilie 1744 la Paris. Numele lui Antioh Cantemir, chiar în timpul vieţii, a devenit cunoscut nu numai în Rusia, dar şi în Europa.


 Antioh Cantemir, gravură din sec. al XIX-lea

    Poet, diplomat, adept ferm al ştiinţei şi filosofiei moderne, el atrage atenţia lui Voltaire şi Montesquieu, face cunoştinţă cu savanţi renumiţi din epocă ca P. Maupertuis, A.-C.Clairaut, L.V.Euler, H. Sloane, B. Fontenelle. Imediat după moartea poetului, opera sa este tradusă şi editată în limbile franceză şi germană, devenind obiectul discuţiilor şi confruntărilor literare în Franţa şi Germania de la mijlocul secolului al XVIII-lea. În Rusia, larg răspândite în copii manuscrise, satirele crează autorului o mare popularitate. Contemporanul său V.K.Trediakovski menţiona că Antioh Cantemir „... fără îndoială este cel mai mare şi cel mai iscusit poet rus”. Publicate pentru prima dată în limba rusă, în 1762, la aproape două decenii după moartea poetului, „Satirele şi alte poetice compuneri” au sporit şi mai mult interesul pentru personalitatea şi creaţia lui Antioh Cantemir. Satirele cantemiriene au fost înalt apreciate de scriitorii ruşi A.S. Puşkin, V.A. Jukovski, C.N. Batiuskov, K.F. Râleev, V.G. Belinski. Educaţia şi instrucţia lui Antioh Cantemir începe în casa părintească.


 1721, februarie 17. Scrisoarea fiilor lui Dimitrie Cantemir,
Matei, Constantin, Şerban şi Antioh, către Petru I. Cei patru feciori
îl roagă pe ţar să le trimită ca profesor pe Liberiu Coleti, pentru
a le preda limbile greacă, latină şi italiană

    Primele studii le face sub îndrumarea tatălui şi a profesorilor particulari. Concomitent cu instruirea în casa părintească, viitorul poet frecventează Academia slavo-greco-latină din Moscova. Un moment important în formarea intelectuală a lui Antioh Cantemir l-au constituit studiile la Universitatea de pe lângă Academia de Ştiinţe din Petersburg.


 Ch.F.Gross. Foaia de titlu a manuscrisului "Îndreptar
de filosofie raţională şi logică", dedicat lui Antioh Cantemir, 1726

    Studiul filosofiei sub conducerea savantului german C.-F.Gross, cursurile de matematică ale lui F. C. Mayer şi ale fraţilor Daniel şi Nicolaus Bernoulli, cursul de fizică al lui G.-B. Bülfinger, de istorie al lui G. S. Bayer, îl familiarizează pe Antioh Cantemir cu cele mai noi descoperiri şi probleme ale ştiinţei şi filosofiei de la începutul secolului al XVIII-lea. În anul 1725, Antioh Cantemir traduce din limba latină, cu unele adăugiri şi precizări după originalul grec, cronica scriitorului bizantin din secolul al XII-lea Constantin Manasses „Sinopsis istoric”. La această traducere se alătură nemijlocit şi prima lucrare publicată a lui Antioh Cantemir „Simfonia la psaltire”, scrisă în anul 1726. Tot în această perioadă (1726-1730) Antioh Cantemir efectuează şi alte traduceri: „Traducerea din italiană în limba franceză a unei oarecare scrisori a unui italian, conţinând descrierea critică a Parisului şi a francezilor…”, „Tabelul lui Cébés” („Le tableau de Cébés”), „Istoria” lui Justin, satirele poeţilor antici latini Horaţiu şi Juvenal, transpune din limba franceză satirele clasicului acestui gen - Boileau  şi tratatul lui B. Fontenelle „Conversaţii despre pluralitatea lumilor”. La sfârşitul anului 1729, poetul compune Satira I-a. „Asupra hulitorilor învăţăturii. Către mintea sa”.


 Începutul "Satirei I-a". Manuscrisul primei redacţii.

    După aceasta, pe parcursul a doi ani, până la sfârşitul anului 1731, momentul plecării în străinătate, Antioh Cantemir va scrie următoarele patru satire, încercându-şi totodată pana şi în alte genuri ale poeziei, compune două cântece sau ode cu caracter filosofic, o odă solemnă dedicată împărătesei Anna Ioannovna, trei din cele şase fabule ale sale, zece epigrame, introducând pentru prima dată acest gen literar în cultura literară rusă. În 1730, Antioh Cantemir, ofiţer al regimentului de gardă Preobrajensk, participă activ la evenimentele legate de înscăunarea împărătesei Anna Ioannovna. În luna noiembrie 1731 Antioh Cantemir este numit reprezentant diplomatic (rezident) la Londra. Serviciul diplomatic al lui Antioh Cantemir a durat mai mult de 12 ani şi s-a întrerupt odată cu moartea sa. În Europa, la Londra, apoi la Paris, Antioh Cantemir, prin personalitatea, instruirea sa, prin cunoaşterea limbilor, maniera de a discuta, orizontul larg al intereselor, seriozitatea opiniilor şi fineţea manierelor a reuşit să se impună în cercurile diplomatice şi literare. Cercetătorii consideră activitatea diplomatică a lui Antioh Cantemir la Londra şi Paris ca fiind de importanţă general europeană. Graţie intervenţiilor inteligente ale acestuia s-au clarificat o serie de ambiguităţi în relaţiile dintre Franţa şi Austria, Rusia şi Turcia, Rusia şi Anglia. Plecarea în străinătate a însemnat pentru Antioh Cantemir o lungă întrerupere în activitatea literară. Timp de şase ani el nu mai scrie nici o satiră. Abia începând cu anul 1738 Antioh Cantemir revine la activitatea literară, compune satirele a VI-a, a VII-a, a VIII-a şi a IX-a, prelucrează şi înnoieşte textele satirelor scrise în Rusia, elaborează tratatul filosofic „Scrisori despre natură şi om”, traduce din Anacreon, Horaţiu, Epictet, transpune în rusă tratatul scriitorului italian Francesco Algarotti „Convorbiri despre lumină”, „Scrisorile persane” ale lui Montesquieu, scrie un tratat de algebră, trei tomuri ale „Dicţionarului rus-francez” etc. În „Scrisoarea lui Hariton Makentin despre compunerea versurilor ruse”(1742) Antioh Cantemir expune teoria sa despre versificaţie. 


 Foaia de titlu a manuscrisului "Scrisoarea lui Hariton Makentin"

    Antioh Cantemir este iniţiatorul traducerii şi editării, la Londra şi Paris, în limbile engleză şi franceză, a „Istoriei creşterii şi descreşterii Imperiului Otoman” a lui Dimitrie Cantemir. În scrierile sale, Antioh Cantemir ne prezintă tabloul Universului în spiritul filosofiei mecaniciste carteziene, împărtăşeşte un şir de teze ale fizicii lui Newton şi ale  sensualismului lui Locke. Tratatul filosofic „Scrisori despre natură şi om” al lui Antioh Cantemir a constituit o continuare firească a interesului pentru ideile ştiinţei şi filosofiei moderne. Prin creaţia şi prin critica literară Antioh Cantemir a întreprins primul pas pe calea elaborării teoriei clasicismului în Rusia. Această tendinţă s-a manifestat deosebit de clar în notele şi comentariile la satire şi traduceri, în tălmăcirea cuvintelor, numelor, expresiilor. Antioh Cantemir, împreună cu V. K. Trediakovski şi M.V. Lomonosov a pregătit terenul ideologic pentru apariţia şi consolidarea iluminismului rus în cea de a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Ideea valorii omului indiferent de apartenenţa sa de castă sau clasă şi critica nedreptăţilor şi cruzimii şerbiei, promovate de Antioh Cantemir în satirele sale, au reprezentat o sursă de formare a tradiţiei democratice în gândirea socială rusă din secolul al XVIII-lea.  Creaţia lui Antioh Cantemir şi întreaga sa activitate au contribuit la dezvoltarea în Rusia a culturii filosofice, la elaborarea terminologiei filosofice şi ştiinţifice. În opera lui Antioh Cantemir şi-a găsit reflectare atitudinea faţă de filosofie ca ştiinţă cu un strict sistem de noţiuni şi categorii. Prin mijlocirea lui Antioh Cantemir au fost stabilite relaţii între savanţii ruşi şi cei din străinătate, a fost organizat un schimb intens de literatură ştiinţifică între academiile de ştiinţe din Petersburg, Londra şi Paris. Relaţiile personale ale lui Antioh Cantemir cu scriitorii şi savanţii englezi şi francezi au contribuit la apropierea culturală dintre Rusia şi statele Europei Occidentale.

    Diplomat care a apărat interesele Rusiei în Europa în cel de-al doilea sfert al secolului al XVIII-lea, primul poet rus modern, Antioh Cantemir rămâne, în primul rând, un fenomen al culturii ruse din secolul respectiv, însă el aparţine şi culturii româneşti, după cum au remarcat de nenumărate ori scriitorii iluminişti din secolul al XIX-lea - Mihail Kogălniceanu, Сonstantin Negruzzi, Alexandru Donici. Interesul pentru personalitatea şi creaţia lui Antioh Cantemir apare în Moldova la începutul secolului al XIX-lea, în legătură cu primele ediţii în limba română a operelor lui Dimitrie şi Antioh Cantemir. Opera poetică a lui Antioh Cantemir în traducerea lui Alexandru Donici şi Сonstantin Negruzzi a avut o vădită influenţă asupra literaturii din Moldova secolului al XIX-lea, încetăţenind genul de satiră în poezia, proza şi dramaturgia din Moldova.

 
  ubot  

 

© Academia de Ştiinţe a Moldovei,
© 2008-2011 Elaborat de IDSI