 |  |
 |  |
 |
 |
 |
 |
||
 |
||
|
E necesar de menţionat, că totuşi nu toate direcţiile cercetărilor ştiinţifice ale lui Dimitrie Cantemir au fost pe deplin studiate. În rândul lor se pot înscrie problemele referitoare la contribuţia omului de ştiinţă Cantemir în dezvoltarea etnografiei. Chiar şi o familiarizare superficială cu operele sale ne permite să observăm interesul pentru cultura tradiţională cotidiană a moldovenilor. Pe de o parte, acest interes a lui Cantemir a fost condiţionat de perioada secolului al XVIII-lea, marcată de preocuparea pentru condiţiile de viaţă ale maselor populare şi cultura lor, iar pe de altă parte, de posibilitatea de a studia şi cultura alte popoare. Moştenirea cronicarilor, care, de asemenea, au abordat aceste probleme, i-au facilitat, într-o anumită măsură, lui Dimitrie Cantemir cercetarea în acest domeniu.
Tinzând spre o descriere mai amplă a culturii tradiţionale moldoveneşti, el s-a oprit asupra caracterizării obiceiurilor nunţii şi înmormântării, a etichetei, în acelaşi rând şi a petrecerilor, a jocurilor tradiţionale, a mitologiei. Un loc aparte în lucrările lui Dimitrie Cantemir îl ocupă descrierea poziţiei femeii şi tradiţiile din societate privitor la normele ei de conduită. N-a rămas ne abordată de către Dimitrie Cantemir şi problema care a suscitat şi interesul cercetătorilor contemporani – “străin printre ai săi”- locul cărturarului în societatea tradiţională. Subiectele menţionate au fost analizate în opera cantemiriană destul de amplu. În lucrările lui Dimitrie Cantemir se conţin informaţii şi date fragmentare despre unele realii etnografice, spre exemplu, organizarea tradiţională a curţii domneşti, descrierea populaţiei regiunii etc. Fiecare dintre temele enumerate merită o examinare aparte. Descriind imaginea moldoveanului, Dimitrie Cantemir nu a putut trece cu vederea factorii, care au condiţionat un şir de trăsături cu caracterul naţional. Printre ele autorul a evidenţiat şi mediul geografic. Pornind de la premisa că condiţiile climaterice şi ale naturii sunt determinante şi comparând modul de viaţă al locuitorilor câmpiilor şi munţilor, Dimitrie Cantemir a ajuns la concluzia că existau anumite diferenţe de caracter între ei. Conform observaţiilor sale, locuitorii din regiunile muntoase erau mai iubitori de libertate, nesupuşi, fapt ştiut şi de către domnitori. Cunoscând acest lucru, ultimii nu se grăbeau să mărească impozitele. Dimitrie Cantemir a atras atenţia şi asupra altor factori, care au influenţat caracterul naţional, subliniind, mai cu seamă, rolul condiţiilor istorice. la fel ca şi cercetătorii contemporani, el considera că caracterul naţional este o categorie schimbătoare, dar nu constantă. Descriind caracterul moldovenilor el scoate în evidenţă trăsăturile, căpătate în rezultatul influenţei asupra lor şi a altor culturi, reprezentaţii cărora nu erau întotdeauna în relaţii de prietenie cu moldovenii. În opinia sa, influenţa tătarilor asupra locuitorilor Ţării de Jos s-a resimţit mai puternic. Moldovenii de aici, care luptau frecvent cu tătarii, erau cei mai buni ostaşi ai ţării. Considerând pe bună dreptate, că în cultura poporului tradiţiile, obiceiurile şi moravurile lui reflectă esenţa caracterului naţional, Dimitrie Cantemir a acordat în opera sa mai mult spaţiu acelor trăsături, care după părerea lui, scot în evidenţă specificul naţional. Printre acestea el enumera ospitalitatea moldovenilor, simţul umorului etc. Deşi locuitorii Moldovei de Jos erau foarte săraci din cauza incursiunilor frecvente ale tătarilor, - scrie Cantemir, - ei ofereau pâine şi adăpost străinilor şi călătorilor. El a accentuat, în special, faptul că călătorii erau trataţi cu aceeaşi grijă şi căldură la fel ca şi fraţii sau alte rude.
Nu toate argumentele prezentate de Dimitrie Cantemir sunt convingătoare. Caracterizând ocupaţiile populaţiei şi subliniind predilecţia ei pentru agricultură şi antipatia faţă de comerţ, el explica acest fapt prin lenea ţăranilor. Cercetătorii care au studiat într-o oarecare măsură ocupaţiile populaţiei, susţin că termenul „gospodar” este perceput de către moldoveni ca ceva sacru. Comerţul era considerat o ocupaţie nedemnă, deoarece nu le permitea să fie gospodari. Doar prelucrarea pământului era în concepţia ţăranilor un lucru de cinste. Dimitrie Cantemir a acordat o atenţie deosebită unor trăsături de caracter al femeilor moldovence, evidenţiind astfel de calităţi, conform observaţiilor sale, ca sfiala şi cumpătarea. Autorul a studiat nu doar caracterul naţional al moldovenilor, dar şi tradiţiile şi obiceiurile lor. Un loc important în descrierile sale îl ocupă ritualurile din perioada pregătirilor de nuntă şi obiceiurilor de nuntă, accentuând diferenţele respectării lor în mediul boieresc. Etapele de bază ale nunţii tradiţionale sunt prezentate de Dimitrie Cantemir destul de amplu. În descrierea ritualurilor funerare ale moldovenilor, Dimitrie Cantemir de asemenea a scos în evidenţă cele mai arhaice elemente, care constituiau rămăşiţe păgâne. Deplângerea celor decedaţi, observată de autor, purta o amprentă clară a reprezentărilor precreştine. În percepţia populară, după cum se ştie, una şi aceeaşi acţiune poate juca atât un rol ocrotitor, cât şi să aducă cu sine ameninţarea, pericolul. În rândul mijloacelor arhaice de deplângere a decedatului se înscriu şi bocetele. Dimitrie Cantemir delimitează bocetele ca fiind o parte componentă a ritualului tradiţional de înmormântare. “Dacă decedatul, - scrie Cantemir, - era militar, înmormântarea lui se deosebea de cea a ţăranilor”. În descrierea înmormântării domnitorilor lipsesc reprezentările precreştine şi ritualurile. Reprezentanţii păturilor superioare au însuşit mai repede bazele civilizaţiei creştine decât poporul simplu. Un loc aparte în Descrierea Moldovei îl ocupă prezentarea dansurilor moldovenilor, indicându-se hora şi alt dans, cu denumirea împrumutată, după cum autorul menţionează, din poloneză, - „dant”. Dimitrie Cantemir a descris şi dansul ritual, numit căluşarii. Caracterizând populaţia Moldovei şi evidenţiind caracterul ei polietnic, Dimitrie Cantemir a caracterizat, de rând cu moldovenii, şi reprezentanţii altor popoare: greci, albanezi, sârbi, bulgari, polonezi, cazaci, ruşi, maghiari, germani, evrei, ţigani. El informează şi despre situaţia fiecărei etnii şi a ocupaţiilor ei, acordând o atenţie deosebită relaţiilor interetnice. Dimitrie Cantemir a stabilit şi concretizat cele mai arhaice elemente în ritualurile de nuntă şi înmormântare, ceea ce ridică descrierea lui la nivel de document istoric, deşi uneori lipsesc multe detalii importante. E necesar de menţionat, că în lucrările predecesorilor lui Dimitrie Cantemir nu se conţin un număr atât de impunător de materiale etnografice, ceea ce ne permite de a-l numi, pe bună dreptate, primul etnograf moldovean. Erudiţia lui Dimitrie Cantemir, dragostea sa pentru patrie şi poporul său i-au permis să fie, prin lucrărilor sale, în vizorul cercetătorilor şi politicienilor pe parcursul a câtorva secole. |
||||||||||||||||||||||||||
 |
|||||||||||||||||||||||||||
